Soldaţii. Poveste din Ferentari de Adrian Schiop. Editura Polirom, 2013
În 250 de pagini, Schiop ne prezintã o relaţie sentimentalã, de la începutul timid pânã la previzibilul sfârşit lamentabil. Mai important însã, el reuşeşte performanţa de a schimba treptat perspectiva, astfel cã la sfârşit nu mai este atât de clar cine pe cine exploateazã, iar implozia relaţiei nu decurge aşa cum am fi bãnuit la început.
Soldaţii este o poveste de dragoste, înainte de a fi o poveste din Ferentari sau una despre homosexuali. Aceste douã elemente, ca şi tensiunea dintre ele, sunt indispensabile acţiunii, dar — dacã e sã judec dupã multe recenzii şi reacţii — cred cã mare parte din succesul cãrţii se va datora lecturii în cheie socialã (ca o meditaţie pe tema homosexualitãţii în România sau pe cea a Ferentarilor ca vestigiu al unei perioade trecute).
Stilul este destul de brut, fãrã fraze şlefuite, cam prea în genul "Flori de mucigai", pe care nu îl apreciez foarte tare, dar care se potriveşte într-adevãr cu subiectul. Mai ales în capitolul No more parties, analiza socialã e desfãşuratã în fraze tãioase şi categorice, combinînd termeni tehnici sau erudiţi şi expresii de argou (à la Houellebecq). Partea aceasta mi s-a pãrut cel mai puţin convingãtoare.
Pe scurt, o carte care meritã din plin cititã, în ciuda unei realizãri destul de inegale (narativ şi stilistic).
Soldaţii este o poveste de dragoste, înainte de a fi o poveste din Ferentari sau una despre homosexuali. Aceste douã elemente, ca şi tensiunea dintre ele, sunt indispensabile acţiunii, dar — dacã e sã judec dupã multe recenzii şi reacţii — cred cã mare parte din succesul cãrţii se va datora lecturii în cheie socialã (ca o meditaţie pe tema homosexualitãţii în România sau pe cea a Ferentarilor ca vestigiu al unei perioade trecute).
Stilul este destul de brut, fãrã fraze şlefuite, cam prea în genul "Flori de mucigai", pe care nu îl apreciez foarte tare, dar care se potriveşte într-adevãr cu subiectul. Mai ales în capitolul No more parties, analiza socialã e desfãşuratã în fraze tãioase şi categorice, combinînd termeni tehnici sau erudiţi şi expresii de argou (à la Houellebecq). Partea aceasta mi s-a pãrut cel mai puţin convingãtoare.
Pe scurt, o carte care meritã din plin cititã, în ciuda unei realizãri destul de inegale (narativ şi stilistic).
